Ingrasamantul este substanta naturala sau artificiala care are in componenta elemente chimice care imbunatatesc cresterea si productivitatea plantelor. Ingrasamintele sunt deosebit de eficiente dat fiind faptul ca sporesc fertilitatea naturala a solului sau inlocuiesc elementele chimice prelevate din sol cu culturi anterioare.
Nutrientii pe care ii furnizeaza pamantului sunt Azot (N), Fosfor (P) si potasiu (K), motiv pentru care Organizatia pentru Alimentatie si Agricultura a Natiunilor Unite (FAO) le defineste ca orice material natural sau industrializat care contin cel putin 5% din unul sau mai multi dintre cei trei nutrienti primari de care plantele au nevoie.
Ingrasamintele sunt foarte importante, dat fiind faptul ca acestea sunt ca „suplimentele alimentare” pe care le consuma oamenii, si sunt folosite pentru a creste productia, deoarece atunci cand sunt aplicate, compusii de reaprovizionare asigura viabilitatea recoltei.
Beneficiile ingrasamintelor de pe , includ asigurarea productiei alimentare pentru o populatie in crestere, care are nevoie pentru a obtine cele mai multe din terenuri agricole.
Riscul ingrasamintelor, in special al celor de origine chimica, este legat de filtrarea apelor subterane. Acest lucru poate aparea atunci cand nu este utilizat in mod corespunzator ingrasamantul, adica atunci cand este utilizat in cantitati mai mari decat cele recomandate sau in cantitati mai mari decat culturile pot absorbi.
Acest lucru genereaza saruri in exces, care pot merge in subteran, sau care pot sa fie tarate de curenti in partea de jos a lacurilor si iazurilor. In consecinta, acumularea duce la alge care completeaza flora si fauna acvatica originala, care genereaza un dezechilibru in ecosistem.
Caracteristicile ingrasamintelor
Uneori ingrasamintele chimice si organice sunt folosite ca sinonime. Ambele raspund la aceeasi nevoie, dar cu toate acestea, principala lor diferenta consta in substantele pe care le contin.
Primul tip de ingrasamant va oferi in mod artificial compusul mineral necesar de plantare. Al doilea este 100% organic, deoarece in compozitia sa se regasesc resturi de origine animala sau vegetala, cum ar fi gunoi de grajd, composturi sau cenusa de lemn, care pot fi utilizate direct pe teren.
O alta diferenta este ca ingrasamantul nu modifica conditiile pamantului, ci il imbogateste si chiar reduce posibilitatea ca acesta sa prezinte oscilatii in potentialul sau de hidrogen sau PH. PH-ul face referire la nivelurile de aciditate si alcalinitate ale solului, si este decisiv pentru a absorbi in mod adecvat nutrientii.
Ingrasamintele pot avea un impact asupra PH-ului, asa cum de exemplu cazul sulfatului de amoniu, care creste nivelul de aciditate de irigare, in timp ce sarurile cu potasiu, calciu (Ca) si magneziu (Mg) sunt mai alcaline. De aici importanta utilizarii rationale si adecvate.
Compozitia chimica a ingrasamintelor le ofera de asemenea, o clasificare. Ingrasamintele simple sunt cunoscute sub numele de azotati, fosfati si potasiu, referindu-se la nutrientul pe care il contin.
Azotul (N) este esential pentru o planta, deoarece este un element care face parte din proteinele din tesutul vegetal. Fosforul (P) este responsabil pentru procesele energetice. Si potasiu (K) este implicat in transportul de substante nutritive.
Multinutrientii binari sau combinati produse pot include doua sau mai multe elemente ale acestor elemente de baza, impreuna cu substante secundare care completeaza cresterea sanatoasa si viguroasa: calciu, sulf si magneziu.
Complexele NPK contin cele trei elemente nutritive elementare, astfel incat acestea sunt foarte confortabile pentru a se asigura ca un sol primeste cele trei substante indispensabile pentru germinare si dezvoltare.
Clasificarea ingrasamintelor: organice, chimice si naturale
Ingrasaminte organice
Ingrasamantul organic este ingrasamantul de origine animala sau vegetala care se aplica in camp. Aceste ingrasaminte sunt mai putin solubile si fac substantele nutritive disponibile pentru plante mai treptat.
Utilizarea sa permite microorganismelor responsabile pentru activitatea biologica a pamantului sa fie incorporate pentru a oxida si transforma compusii in materii prime pentru dezvoltarea vegetatiei.
Cu toate acestea, efectele pe care le imprima asupra caracteristicilor chimice ale solului variaza in functie de originea compusului, deoarece desi deseurile vegetale, cenusa de lemn si gunoiul de grajd erbivor sunt suplimente organice, ele sunt de asemenea foarte diferite unele de altele.
Ingrasaminte chimice
In 1828, chimistul german Friedrich Wahler a incercat sa sintetizeze ciarnatul de amoniu. Cand a facut-o, el l-a incalzit pentru a obtine produsul in stare solida. Caldura i-a modificat structura si l-a transformat in nitrat de amoniu sau uree, care in stare naturala este o molecula organica bogata in azot pe care toate animalele o expulzeaza in urina lor.
In prezent, 90% din ureea fabricata sintetic este utilizata pentru fertilizarea pe camp. Este unul dintre cele mai utilizate ingrasaminte azotate, deoarece contine unul dintre elementele esentiale pentru viata. In plus, plantele o folosesc in cantitati mari pentru a efectua procesul fotosintetic.
Ingrasaminte naturale
Ingrasaminte naturale sunt cele care sunt produse pentru livezi urbane sau ferme mici. Formula lor include ingrediente de zi cu zi in bucatarie, cum ar fi linte, banane si coji de ou, resturi de cafea si pungi de ceai. Compostul de casa poate fi hranit zilnic cu deseuri de fructe si legume. Dupa trei luni, aceste reziduuri sunt transformate in alimente deosebit de benefice pentru solul care este spalat in vase prin irigare.
