Implantul dentar reprezinta cea mai moderna si eficienta metoda de inlocuire a dintilor lipsa. Aceasta procedura se incadreaza in procesul de chirurgie dentara. Cele mai frecvente cauze ale pierderii dintilor naturali sunt cariile dentare si boala parodontala.
Dupa Organizatia Mondiala a Sanatatii, 30% dintre persoanele cu varste cuprinse intre 65 si 74 de ani din 70 de tari din intreaga lume sufera de edentatie totala, adica nu mai au dinti naturali, dar edentatia afecteaza si adultii tineri (35-44 de ani).
Implantul dentar este o solutie moderna de reabilitare orala, care restabileste functionalitatea dintilor, si anume functia de masticatie. Astfel, cei care opteaza pentru implanturi pot manca tot ceea ce isi doresc, fara constrangeri alimentare.
Tratamentul cu implanturi dentare presupune inserarea unui surub in tesutul osos, care sa actioneze ca o radacina artificiala si atasarea unui dispozitiv protetic, care poate fi o coroana dentara sau o punte dentara, in cazul reabilitarii unei arcade.
Succesul unui implant dentar este definit in principal de rezultatul osteointegrarii surubului in tesutul osos si de compatibilitatea materialului utilizat cu organismul uman.
In prezent, implanturile dentare ofera o rata de succes de aproape 100% in toate situatiile clinice, indiferent de gravitatea lor. Pacientii cu diabet, pacientii care au fost supusi unor sedinte de chimioterapie, fumatorii sau cei care se confrunta cu o atrofie osoasa severa, toti beneficiaza de implanturi de calitate.
Implantologul este specialistul care poate alege cel mai potrivit tip de implant in functie de anumiti factori, cum ar fi locatia implantului, densitatea osoasa a maxilarului/mandibulei sau sanatatea gingiilor. Fiecare pacient este unic, iar alegerea implantului se face in functie de caracteristicile si situatia medicala a fiecarui pacient.
Exista mai multe tipuri diferite de implanturi disponibile, fie de calitate superioara, fie de inalta calitate, in functie de metoda de insertie in os, de forma, de materialul din care sunt realizate, precum si de tipul de lucrare protetica pe care o sustin.
Implanturile dentare din titan si-au ocupat rapid locul in implantologia moderna. Titanul este extrem de puternic, rezistent la coroziune din cauza acizilor, sarurilor sau oxigenului si este nemagnetic, ceea ce inseamna ca nu interfereaza cu imagistica prin rezonanta magnetica.
Cu toate acestea, implanturile realizate din zirconiu sau din aliaj de titan-zirconiu reprezinta o alegere din ce in ce mai frecventa pentru cei interesati de tratamentul cu implanturi dentare, datorita beneficiilor majore pentru pacient.
Fara indoiala, pierderea unuia sau mai multor dinti are un impact negativ nu numai asupra masticatiei si functionalitatii aparatului dento-facial, ci si asupra interactiunilor sociale si a stilului de viata. In consecinta, inlocuirea dintilor lipsa este necesara pentru a permite pacientului sa mestece corect, pentru a evita pierderea osoasa si pentru a imbunatati aspectul fizic.
Cateva avantaje ale implantului dentar:
- Imbunatateste stima de sine. Un implant dentar are un efect de lifting, deoarece corecteaza asimetriile faciale si confera fetei un aspect armonios si intinerit;
- Impiedica accentuarea resorbtiei osoase. Potrivit specialistilor, volumul osos scade cu 50% in primii 3 ani de la extractia dentara, ceea ce face ca interventiile chirurgicale dupa aceasta perioada sa fie mai complexe;
- Imbunatateste starea generala de sanatate a organismului. Cu dinti puternici si functionali, pacientii pot reveni la o alimentatie normala si sanatoasa, deoarece masticatia nu mai este afectata;
- Ofera un confort sporit – implanturile elimina disconfortul creat de protezele detasabile.
Cum se formeaza partile dure ale dintelui?
Formarea cementului se numeste cementogeneza si are loc tarziu in dezvoltarea dintilor. Cementoblastele sunt celulele responsabile de cementogeneza. Doua tipuri de ciment se formeaza: celular si acelular.
Primul se formeaza cimentul acelular. Cementoblastii se diferentiaza de celulele foliculare, care pot ajunge la suprafata radacinii dintelui doar odata ce teaca radacinii epiteliale Hertwig (HERS) a inceput sa se deterioreze. Cementoblastii secreta fibrile fine de colagen de-a lungul suprafetei radacinii in unghi drept inainte de a migra departe de dinte.
Pe masura ce cementoblastele se misca, se depune mai mult colagen pentru a prelungi si ingrosa fasciculele de fibre. Proteinele necolagenoase, cum ar fi sialoproteina osoasa si osteocalcina , sunt de asemenea secretate. Cimentul acelular contine o matrice secretata de proteine si fibre.
Pe masura ce are loc mineralizarea, cementoblastele se indeparteaza de ciment, iar fibrele ramase de-a lungul suprafetei se unesc in cele din urma cu ligamentele parodontale care se formeaza.
Cementul celular se dezvolta dupa ce cea mai mare parte a formarii dintelui este completa si dupa ce dintele se oclude (in contact) cu un dinte din arcul opus. Acest tip de ciment se formeaza in jurul fasciculelor de fibre ale ligamentelor parodontale. Cementoblastii care formeaza cimentul celular sunt prinsi in cimentul pe care il produc.
Se crede ca originea cementoblastelor formative este diferita pentru cimentul celular si cimentul acelular. Una dintre ipotezele majore actuale este ca celulele producatoare de ciment celular migreaza din zona adiacenta a osului, in timp ce celulele producatoare de ciment acelular provin din foliculul dentar.
Cu toate acestea, se stie ca cimentul celular nu se gaseste de obicei in dintii cu o singura radacina. La premolari si molari , cimentul celular se gaseste numai in partea radacinii cea mai apropiata de apex si in zonele interradiculare dintre radacinile multiple.
