„România e un stat slab, sărac și înapoiat.” Așa începe o nouă predică a lui Călin Georgescu, promotor al suveranismului de școală veche, îmbibat cu retorica unui profet al decadenței. Declarația lui nu doar că insultă inteligența publicului, dar ridică și un semn de întrebare: oare domnul Georgescu vorbește despre România sau despre o reflecție personală? Într-o Europă tot mai tensionată, România își joacă un rol semnificativ, iar atacurile la adresa statului vin deseori camuflate în „viziuni” mărețe care propun mai degrabă haos decât progres.
Călin Georgescu și obsesia pentru „statul slab”
Adevăratul Călin Georgescu se arată în declarații în care România e redusă la statutul unui pion lipsit de relevanță. Această viziune nu este doar părtinitoare, ci și periculos de dezinformatoare. Pe de o parte, România este într-adevăr departe de a fi o mare putere globală, dar niciun clasament serios nu o plasează pe marginea prăpastiei. Potrivit Global Firepower, România este pe locul 47 din 145 la nivel militar. Slab? Poate pentru cine visează la o armată formată din soldați cu escudo și paladin medieval. Totuși, această poziție oferă țării o influență regională importantă în contextul unei Europe răvășite de amenințări.
Dar ce s-ar întâmpla dacă „statul slab” ar fi lăsat în afara Uniunii Europene și a NATO? Georgescu cochetează cu ideea „independenței absolute”, un termen dulce-amar pentru izolare. Dacă NATO nu ar mai proteja granițele României în contextul războiului din Ucraina, vom înțelege cu adevărat ce înseamnă un stat slab. Între timp, să ieșim din UE ar fi echivalentul unei sinucideri economice. PIB-ul, care a crescut de la 38,5 miliarde USD în 1990 la peste 250 miliarde USD în 2020, este o dovadă că integrarea europeană nu a fost doar utilă, ci vitală.
Suveranism sau mitomanie?
Planurile lui Georgescu conțin o fascinație pentru un suveranism lipsit de realism. Pe scurt, un abandon al parteneriatelor internaționale, o glorificare a autosuficienței economice (într-o țară cu un deficit comercial major) și un apel la „românismul pur”. Acest curent de extremă dreapta uită că prosperitatea românilor depinde de piețele externe, iar izolarea ar lăsa țara în mâinile unui populism toxic. Și, mai grav, o astfel de abordare subminează siguranța națională, riscând să transforme România într-un stat de graniță vulnerabil.
Georgescu clamează întoarcerea la valori „autentice” și economia centralizată. Sună bine pentru nostalgicii perioadei interbelice sau ai epocii de aur, dar aceste modele sunt astăzi dovedite ineficiente. Mai ales într-o țară care se află pe locul 50 la Indicele Dezvoltării Umane, o performanță remarcabilă având în vedere trecutul comunist. Putem vorbi despre sărăcie, dar să nu uităm că pașaportul românesc se situează pe locul 13 în lume, un indiciu că românii trăiesc în contextul unei globalizări de care beneficiază direct.
Cine are de câștigat din dezinformare?
România nu este perfectă, dar nici „slabă” sau „săracă” în adevăratul sens al cuvântului. Dezinformările promovate de Călin Georgescu nu sunt altceva decât un instrument al nesiguranței și al incertitudinii. Ele exploatează vulnerabilități reale pentru a propulsa un plan politic periculos, care riscă să submineze tot ce s-a construit în ultimele trei decenii.
Dacă Georgescu ar ajunge președinte, ne-am putea aștepta la o țară izolată, cu o economie centralizată, lipsită de protecția NATO și UE, vulnerabilă în fața influențelor externe. Într-un asemenea scenariu, poate unii și-ar vedea visul realizat. Dar pentru restul, ar fi doar o reflecție a dezastrului.
