Ecoturismul ofera servicii de vacanta in mediul natural, fara a-l deteriora sau a deranja habitatele naturale. Este o forma de turism care implica vizitarea unor zone naturale fragile, curate si relativ neatinse de om, destinata ca o alternativa cu impact redus si deseori la scara redusa, la turismul de masa comercial – standard. Inseamna deplasarea responsabila in zonele naturale, conservarea mediului inconjurator si imbunatatirea starii de bine a localnicilor.
Scopul sau poate fi educarea calatorului, asigurarea fondurilor pentru conservarea ecologica, beneficiul direct al dezvoltarii economice si abilitarea politica a comunitatilor locale sau favorizarea respectarii diferitelor culturi si a drepturilor omului. Incepand cu anii 80, ecoturismul a fost considerat un efort critic al ecologistilor, astfel incat generatiile viitoare sa poata experimenta destinatii relativ neatinse de interventia umana. Mai multe programe universitare folosesc aceasta descriere ca definitie de lucru a ecoturismului.
In general, ecoturismul se ocupa de interactiunea cu componentele biotice ale mediilor naturale. Ecoturismul se concentreaza pe calatorii responsabile social, cresterea personala si sustenabilitatea mediului. Ecoturismul implica, de obicei, calatorii catre destinatii in care flora, fauna si mostenirea culturala sunt principalele atractii. Ecoturismul este destinat sa ofere turistilor o perspectiva asupra impactului fiintelor umane asupra mediului si sa incurajeze o mai mare apreciere a habitatelor noastre naturale.
Programele de ecoturism responsabil le includ pe cele care reduc aspectele negative ale turismului conventional asupra mediului si sporesc integritatea culturala a localnicilor. Prin urmare, pe langa evaluarea factorilor de mediu si culturali, o parte integranta a ecoturismului este promovarea reciclarii, eficientei energetice, conservarii apei si crearii de oportunitati economice pentru comunitatile locale. Din aceste motive, ecoturismul apeleaza adesea la aparatorii responsabilitatii sociale si de mediu.
Multi considera termenul „ecoturism”, acelasi lucru cu „turism durabil”, un oximoron. La fel ca majoritatea formelor de turism, ecoturismul depinde in general de transportul aerian, ceea ce contribuie la schimbarile climatice globale. In plus, „efectul general al turismului durabil este negativ, in conditiile in care aspiratiile filantropice ale ecoturismului mascheaza interesul de business al anumitor companii.”
Puncte cheie / Utilizari / Beneficii ale ecoturismului
Ecoturismul este turismul care este condus in mod responsabil pentru a conserva mediul inconjurator si a sustine bunastarea populatiei locale. Beneficiile sunt urmatoarele:
- Determina constientizarea mediului
- Ofera beneficii financiare directe pentru conservare
- Ofera avantaje financiare si abilitare pentru localnici
- Respecta cultura locala
- Sustine drepturile omului si miscarile democratice
- Conserva diversitatea biologica si a diversitatii culturale prin protectia ecosistemului
- Promoveaza utilizarea durabila a biodiversitatii, prin furnizarea de locuri de munca populatiilor locale
- Imparte toate beneficiile socio-economice cu comunitatile locale si popoarele indigene prin acordul si participarea lor informata, la gestionarea intreprinderilor de ecoturism
- Turismul catre resursele naturale nealterate, cu un impact minim asupra mediului este o preocupare principala.
- Minimizeaza impactul asupra mediului al turismului
- Principalele atractii sunt cultura locala, flora si fauna
- Localnicii beneficiaza de aceasta forma de turism economic, mai mult decat de turismul in masa
Societatea internationala de ecoturism defineste ecoturismul ca o „calatorie responsabila in zonele naturale care conserva mediul inconjurator, sustine bunastarea localnicilor si implica interpretare si educare”.
In multe tari, ecoturismul nu este pur si simplu o activitate marginala pentru finantarea protectiei mediului, ci o industrie majora a economiei nationale. De exemplu, in Costa Rica, Ecuador, Nepal, Kenya, Madagascar si teritorii precum Antarctica, ecoturismul reprezinta o parte semnificativa a produsului intern brut si a activitatii economice.
Ecoturismul este adesea interpretat gresit ca orice forma de turism care implica natura (a se vedea turismul in jungla). Practicantii autoproclamati si gazdele experientelor de ecoturism presupun ca este obtinut prin simpla creare a destinatiilor turistice, in zonele naturale. Potrivit criticilor acestei practici obisnuite si asumate, adevaratul ecoturism trebuie, inainte de toate, sa sensibilizeze oamenii la frumusetea si fragilitatea naturii. Acesti critici condamna unii operatori ca si-au “spalat” ecologic operatiunile: folosind etichetele „verde” si „ecologic”, in timp ce se comporta in moduri iresponsabile, in ceea ce priveste mediul si natura.
Desi academicienii nu sunt de acord cu cine poate fi clasificat ca ecoturist si exista date statistice putine, unii estimeaza ca peste cinci milioane de ecoturisti – majoritatea populatiei ecoturiste – provin din Statele Unite, alte zone importante fiind in Europa de Vest, Canada si Australia.
In prezent, exista diferite miscari pentru crearea de programe nationale si internationale de acreditare in ecoturism, desi procesul este, de asemenea, controversat. Au fost instituite programe de certificare nationala de ecoturism in tari precum Costa Rica, Australia, Kenya, Estonia si Suedia.
Terminologie si istorie
Ecoturismul este un neologism tarziu al secolului XX, combinat din ecologie si turism. Conform Oxford English Dictionary, ecotour a fost inregistrat pentru prima data in 1973 si ecotourism, „probabil dupa ecotour”, in 1982.
- Ecotour – Un tur sau o vizita intr-o zona de interes ecologic, de obicei cu un element educativ; (de asemenea, in cazul utilizarii ulterioare) un tur sau o vizita similara, conceputa sa aiba un efect cat mai putin daunator asupra ecologiei sau intreprinsa cu scopul specific de a ajuta eforturile de conservare a zonei unde se face vizita.
- Ecoturism – Turismul spre zone de interes ecologic (de obicei medii naturale exotice si adesea amenintate), in special, prin sprijinul eforturilor de conservare a florei si faunei salbatice;
Anumite surse sustin ca termenii au fost folositi mai devreme. Claus-Dieter (Nick) Hetzer, un profesor universitar si aventurier de la Forumul International din Berkeley, CA, a sustinut ca a inventat principiul ecoturism-ului in 1965 si a condus primele ecotururi in acest sens, in Yucatán, la inceputul anilor ’70.
Etichete si certificare
Exista peste 50 de etichete pentru turism. Acestea includ (dar nu sunt limitate la):
- Programul international de certificare ecologica
- Standardul european de etichetare ecoturistica (EETLS)
- Certificare neutra de carbon
- Hoteluri Eco certificate
- Schema de afaceri pentru turismul ecologic
- EarthCheck
- Green key
Imbunatatirea sustenabilitatii
Principii
Ecoturismul atat in ecosistemele terestre, cat si in cele marine poate beneficia de conservare, cu conditia sa se parcurga cu succes complexitatile istoriei, culturii si ecologiei din regiunile afectate . Catherine Macdonald si colegii sai, identifica factorii care determina rezultatul conservarii, si anume daca: animalele si obiceiurile lor sunt suficient protejate; conflictul dintre oameni si viata salbatica este evitat sau cel putin adecvat atenuarii; exista o buna informare si educare a populatiei locale in beneficiile ecoturismului; exista o colaborare eficienta cu partile interesate din zona; si exista o utilizare corespunzatoare a banilor generati de ecoturism pentru a conserva ecologia locala. Ei concluzioneaza ca ecoturismul functioneaza cel mai bine pentru conservarea zonelor, atunci cand industria turistica este sustinuta atat din punct de vedere politic, cat si de public si cand este monitorizata si controlata la nivel local, national si international.
Reglementare si acreditare
Deoarece reglementarea ecoturismului poate fi slab implementata, operatiunile ecologice distructive de disimularea a “turismului verde” precum hoteluri subacvatice, excursii cu elicoptere si parcuri tematice pentru animale salbatice pot fi clasificate ca ecoturism, alaturi de canoe, camping, fotografie si observatia faunei salbatice. Esecul de a recunoaste ecoturismul responsabil si cu impact redus pune intreprinderile legale de ecoturism intr-un dezavantaj competitiv.
Multi ecologisti au cerut un standard global de acreditare, prin diferentierea intreprinderilor de ecoturism in functie de nivelul de angajament al mediului, creand un standard de urmat. Un consiliu de reglementare national sau international ar implementa procedurile de acreditare, reprezentand diferite grupuri, inclusiv guverne, hoteluri, operatori turistici, agenti de turism, ghizi, companii aeriene, autoritati locale, organizatii de conservare si organizatii neguvernamentale. Deciziile consiliului de administratie ar fi sanctionate de catre guverne, astfel incat companiile neconforme ar fi obligate legal sa renunte la utilizarea marcii ecoturismului.
Crinion sugereaza un sistem Green Stars, bazat pe criterii care includ un plan de management, beneficiu pentru comunitatea locala, interactiunea grupurilor mici, valoarea educatiei si pregatirea personalului. Ecoturistii care iau in considerare alegerile lor ar avea incredere intr-o experienta autentica de ecoturism atunci cand vor vedea ratingul de stele mai mare.
Evaluarile impactului asupra mediului ar putea fi, de asemenea, utilizate ca o forma de acreditare. Fezabilitatea este evaluata dintr-o baza stiintifica si ar putea fi facute recomandari pentru planificarea optima a infrastructurii, stabilirea capacitatii turistice si gestionarea ecologiei. Aceasta forma de acreditare este mai sensibila la conditiile specifice site-ului.
Unele tari au propriile lor programe de certificare pentru ecoturism. Costa Rica, de exemplu, implementeaza programul de certificare a turismului durabil (CST), care este destinat sa echilibreze efectul pe care afacerile il au asupra mediului local. Programul CST se concentreaza pe interactiunea companiei cu resursele naturale si culturale, imbunatatirea calitatii vietii in cadrul comunitatilor locale si contributia economica la alte programe de dezvoltare nationala.
CST utilizeaza un sistem de rating care clasifica o companie, bazandu-se pe cat de durabile sunt operatiunile sale. CST evalueaza interactiunea dintre companie si habitatul din jur; politicile de management si sistemele de operare din cadrul companiei; modul in care compania isi incurajeaza clientii sa devina un contribuabil activ la politicile durabile; si interactiunea dintre companie si comunitatile locale / populatia totala. Pe baza acestor criterii, compania este evaluata pentru eficienta. Indicele de masurare merge de la 0 la 5, 0 fiind cel mai rau si 5 cel mai bun.
Eforturile pentru conservarea ecosistemelor in pericol
Unele dintre cele mai importante biodiversitati din lume sunt situate in Insulele Galapagos. Aceste insule au fost desemnate Patrimoniul Mondial UNESCO in 1979, apoi au fost adaugate la Lista Patrimoniului Mondial UNESCO in Pericol in 2007. IGTOA este un non-profit dedicat conservarii acestui laborator viu unic impotriva provocarilor speciilor invazive, impactului uman si turismului. Pentru calatorii care doresc sa fie atenti la mediu si la impactul turismului, se recomanda utilizarea unui operator care este avizat de o organizatie de ecoturism de renume.
