Calitatea vietii (QOL), conform Britannica, este gradul in care o persoana este sanatoasa, confortabila si capabila sa participe sau sa se bucure de evenimente de viata. Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) defineste QOL ca „perceptia unui individ asupra pozitiei sale in viata in contextul culturii si al sistemelor de valori in care traieste si in raport cu obiectivele, asteptarile, standardele si preocuparile lui”.
Indicatorii standard ai calitatii vietii includ bogatia, ocuparea fortei de munca, mediul inconjurator, sanatatea fizica si mentala, educatia, recreerea si timpul liber, apartenenta sociala, credintele religioase, siguranta, securitatea si libertatea.
QOL are o gama larga de contexte, inclusiv domeniile dezvoltarii internationale, asistentei medicale, politicii si ocuparii fortei de munca. QOL legat de sanatate (HRQOL) este o evaluare a QOL si a relatiei sale cu sanatatea.
Teoria angajata
O abordare, numita “teorie angajata”, prezentata in revista de cercetare aplicata in calitatea vietii, prezinta patru domenii in evaluarea calitatii vietii: ecologie, economie, politica si cultura. In domeniul culturii, de exemplu, include urmatoarele subdomenii ale calitatii vietii:
- Credinta si idei
- Creativitate si recreere
- Ancheta si invatare
- Sex si generatii
- Identitate si implicare
- Memorie si proiectie
- Bunastare si sanatate
De asemenea, calitatea vietii este frecvent legata de concepte precum libertatea, drepturile omului si fericirea unui individ. Cu toate acestea, intrucat fericirea este subiectiva si dificil de masurat, alte masuri sunt, in general, prioritare. De asemenea, s-a demonstrat ca fericirea, atat cat poate fi masurata, nu creste neaparat in mod corespunzator cu confortul care rezulta din cresterea veniturilor.
Prin urmare, nivelul de trai nu trebuie considerat o masura a fericirii. De asemenea, uneori considerat relevant este si conceptul de securitate umana, desi acesta din urma poate fi considerat la un nivel mai de baza si pentru toti oamenii.
Masurarea cantitativa
Spre deosebire de PIB-ul pe cap de locuitor sau nivelul de trai, ambele putand fi masurate in termeni financiari, este mai greu sa se faca masuratori obiective sau pe termen lung ale calitatii vietii cu care se confrunta natiunile sau alte grupuri de oameni.
Cercetatorii au inceput in ultimii ani sa distinga doua aspecte ale bunastarii personale: bunastarea emotionala, in care respondentii sunt intrebati despre calitatea experientelor lor emotionale de zi cu zi – frecventa si intensitatea experientelor lor de viata – de exemplu, bucurie, stres , tristete, furie si afectiune – si evaluarea vietii, in care respondentii sunt rugati sa se gandeasca la viata lor in general si sa o evalueze pe o scara. Astfel de sisteme dar si alte sisteme sau scale de masurare sunt utilizate de ceva timp. Cercetarile au incercat sa examineze relatia dintre calitatea vietii si productivitate.
Exista multe metode diferite de masurare a calitatii vietii in ceea ce priveste ingrijirea sanatatii, bogatia si bunurile materiale. Cu toate acestea, este mult mai dificil sa se masoare exprimarea semnificativa a dorintelor cuiva. O modalitate de a face acest lucru este de a evalua scopul modului in care indivizii si-au indeplinit propriile idealuri.
Calitatea vietii poate insemna pur si simplu fericire, starea sufleteasca subiectiva. Prin utilizarea acestei mentalitati, cetatenii unei tari in curs de dezvoltare apreciaza mai mult lucruri care par perfect normale in alte zone mult mai dezvoltate economic, deoarece sunt multumiti de necesitatile de baza ale ingrijirii sanatatii, educatiei si protectiei copilului.
Potrivit economistului ecologic Robert Costanza:
“In timp ce Calitatea vietii (QOL) a fost mult timp un obiectiv politic explicit sau implicit, definitia si masurarea adecvate au fost evazive. Diversi indicatori „obiectivi” si „subiectivi” pe o gama larga de discipline si scale, precum si lucrari recente privind sondajele de bunastare subiectiva (SWB) si psihologia fericirii au stimulat un interes reinnoit.”
Index de dezvoltare umana
Poate ca cea mai frecvent utilizata masura internationala de dezvoltare este Indicele Dezvoltarii Umane (IDU), care combina masurile sperantei de viata, educatie si nivel de trai, in incercarea de a cuantifica optiunile disponibile indivizilor intr-o societate data. IDU este utilizat de Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare in Raportul lor privind dezvoltarea umana.
Cu toate acestea, incepand cu anul 2010, Raportul Dezvoltarii Umane a introdus un indice de dezvoltare umana ajustat la inegalitate (IHDI). In timp ce IDU original ramane util, acesta a afirmat ca „IHDI este nivelul real al dezvoltarii umane (reprezentand inegalitatea), in timp ce IDU original poate fi privit ca un indice al dezvoltarii umane „potentiale”(sau nivelul maxim al IDU), acest lucru putand fi realizat daca nu ar exista inegalitati.”
Raportul despre fericirea lumii
Raportul despre fericirea mondiala este un sondaj de referinta privind starea fericirii globale. Acesta claseaza 156 de tari in functie de nivelurile lor de fericire, reflectand interesul global in crestere de a folosi fericirea si bunastarea substantiala ca indicator al calitatii dezvoltarii umane.
Scopul sau a permis guvernelor, comunitatilor si organizatiilor sa utilizeze date adecvate pentru a inregistra fericirea, pentru a permite crearea de politici sociale care sa ofere o viata mai buna. Rapoartele analizeaza starea fericirii din lumea de astazi si arata cum stiinta fericirii explica variatiile personale si nationale ale fericirii.
De asemenea, elaborat de Natiunile Unite si publicat recent impreuna cu IDU, acest raport combina atat masuri obiective, cat si subiective, pentru a clasifica tarile in functie de fericire, ceea ce este considerat rezultatul final al unei calitati ridicate a vietii.
Foloseste sondaje de la Gallup, PIB real pe cap de locuitor, speranta de viata sanatoasa, libertatea perceputa de a face alegeri de viata, etc., pentru a obtine scorul final. Fericirea este deja recunoscuta ca un concept important in politica publica globala. Raportul despre fericirea mondiala indica faptul ca unele regiuni s-au confruntat in ultimii ani cu o inegalitate progresiva a fericirii.
Alte masuratori
Indicele calitatii fizice a vietii (PQLI) este o masura dezvoltata de sociologul Morris David Morris in anii 1970, pe baza alfabetizarii de baza, a mortalitatii infantile si a sperantei de viata.
Desi nu este la fel de complex ca alte masuri si acum este inlocuit in esenta cu Indicele Dezvoltarii Umane, PQLI se remarca prin incercarea lui Morris de a arata o „imagine mai putin fatalista si pesimista”, concentrandu-se pe trei domenii in care calitatea vietii globale se imbunatatea in general la momentul respectiv si ignorarea produsului national brut si a altor indicatori posibili care nu se imbunatateau.
Indicele Happy Planet, introdus in 2006, este unic printre masurile privind calitatea vietii prin faptul ca, pe langa factorii determinanti standard ai bunastarii, foloseste amprenta ecologica a fiecarei tari ca indicator. Drept urmare, natiunile europene si nord-americane nu domina aceasta masura. Lista din 2012 este in schimb dominata de Costa Rica, Vietnam si Columbia.
In 2010, cercetatorii Gallup care au incercat sa gaseasca cele mai fericite tari din lume au pozitionat Danemarca in fruntea listei. uSwitch publica anual un indice al calitatii vietii pentru tarile europene. Franta s-a situat in fruntea listei in perioada 2009-2011.
Un studiu din 2010 realizat de doi profesori ai Universitatii Princeton a analizat 1.000 de rezidenti din SUA selectati aleatoriu pe o perioada indelungata. Acesta concluzioneaza ca evaluarile vietii lor – pe o scara stabilita de la unu la zece – cresc in mod constant odata cu venitul.
Pe de alta parte, calitatea raportata a experientelor emotionale de zi cu zi (experientele lor raportate de bucurie, afectiune, stres, tristete sau furie) se reduc dupa un anumit nivel de venit (aproximativ 75.000 USD pe an in 2010); venitul peste 75.000 USD nu duce la mai multe experiente de fericire si nici la o mai buna ameliorare a nefericirii sau a stresului.
Sub acest nivel de venit, respondentii au raportat scaderea fericirii si cresterea tristetii si stresului, ceea ce implica alte neajunsuri ale vietii, inclusiv boala, divortul si a fi singuri, toate aceste nejunsuri fiind declansate/agravate de saracie.
Fericirea nationala bruta si alte masuri subiective ale fericirii sunt folosite de guvernele din Bhutan si Regatul Unit. Raportul World Happiness, publicat de Columbia University este o meta-analiza a fericirii la nivel global si ofera o imagine de ansamblu asupra tarilor si activistilor de baza care utilizeaza GNH.
OECD a emis un ghid pentru utilizarea valorilor subiective de bunastare in 2013. In SUA, orasele si comunitatile utilizeaza o valoare GNH la nivel de baza.
Indicele Progresului Social masoara modulin care tarile asigura nevoile sociale si de mediu ale cetatenilor lor. Cincizeci si doi de indicatori in domeniile nevoilor umane de baza, fundamentele bunastarii si oportunitatile arata performanta relativa a natiunilor.
Metoda de reconstructie a zilei a fost un alt mod de a masura fericirea, in care cercetatorii le-au cerut subiectilor sa-si aminteasca diverse lucruri pe care le-au facut in ziua precedenta si sa-si descrie starea de spirit in timpul fiecarei activitati.
Fiind simpla si abordabila, aceasta metoda a necesitat apelul la memorie, iar experimentele au confirmat ca raspunsurile pe care oamenii le ofera sunt similare cu cele care au reamintit in mod repetat fiecare subiect. In cele din urma, metoda a decazut, deoarece a solicitat mai mult efort si raspunsuri serioase, care au inclus deseori interpretari si rezultate ceute persoanelor carora li se cerea sa inregistreze fiecare actiune din viata lor de zi cu zi.
Infractiuni
Unele infractiuni impotriva bunurilor (de exemplu, graffiti si vandalism) si unele „infractiuni fara victime” au fost denumite „infractiuni de calitate a vietii”. Sociologul american James Q.
Wilson a incapsulat acest argument ca “teoria ferestrelor sparte”, care afirma ca problemele relativ minore lasate nesupravegheate (cum ar fi gunoiul, graffiti-ul sau urinarea publica de catre persoanele fara adapost) trimit un mesaj subliminal ca aceste tulburari sunt in general tolerate si in consecinta, cei care le-au comis vor comite infractiuni si mai grave (analogia este ca o fereastra sparta lasata sparta, arata o imagine a deteriorarii generale).
Teoriile lui Wilson au fost folosite pentru a justifica implementarea politicilor de toleranta zero de catre multi primari americani proeminenti, in special Oscar Goodman in Las Vegas, Richard Riordan in Los Angeles, Rudolph Giuliani in New York si Gavin Newsom in San Francisco.
Astfel de politici refuza sa tolereze chiar si infractiunile minore; sustinatorii sustin ca acest lucru va imbunatati calitatea vietii locuitorilor locali. Cu toate acestea, criticii politicilor de toleranta zero considera ca astfel de politici neglijeaza ancheta de la caz la caz si pot duce la sanctiuni nerezonabil de dure pentru infractiuni minore.
In sanatate
In domeniul asistentei medicale, calitatea vietii este adesea privita in ceea ce priveste modul in care o anumita afectiune afecteaza un pacient la nivel individual. Aceasta poate fi o slabiciune debilitanta care nu pune viata in pericol; boala care pune viata in pericol, care nu este terminala; boala terminala; degradarea previzibila dar naturala a sanatatii unui batran; un declin neprevazut mental / fizic al unei persoane dragi; sau procesele cronice de boala in stadiu final.
Cercetatorii de la Universitatea din Toronto, Unitatea de Cercetare a Calitatii Vietii, definesc calitatea vietii ca „Gradul in care o persoana se bucura de posibilitatile importante ale vietii sale” (UofT). Modelul lor de calitate a vietii se bazeaza pe categoriile „fiinta”, „apartenenta” si „devenire”; respectiv cine este persoana, cum este conectata la mediul sau si daca isi atinge obiectivele personale, sperantele si aspiratiile.
Studiile de esantionare a experientei arata o variabilitate substantiala intre persoane si in asocierile dintre persoane in ceea ce priveste simptomele somatice si calitatea vietii. Hecht si Shiel masoara calitatea vietii ca fiind „capacitatea pacientului de a se bucura de activitati normale de viata”, deoarece calitatea vietii este puternic legata de bunastarea generala, fara a suferi de o anumita boala si fara a fi nevoit sa urmezi un tratament.
Exista mai multe evaluari disponibile care masoara calitatea vietii legate de sanatate, de exemplu, AQoL-8D, EQ5D – Euroqol, 15D, SF-36, SF-6D, HUI.
