Ginul are o istorie lungă și plină de nuanțe, care depășește cu mult imaginea clasică a unui pahar rece servit cu gheață, felii de citrice și o apă tonică efervescentă. Poate că ai băut de multe ori un cocktail pe bază de gin fără să știi de unde provine, cum a evoluat și care sunt aspectele cu adevărat interesante despre această băutură. În cele ce urmează vei descoperi informații surprinzătoare despre gin, de la origini până la detalii curioase care i-au influențat popularitatea.
1. Ginul n-a apărut în Marea Britanie
Chiar dacă e asociat adesea cu englezii, ginul nu s-a născut pe pământ britanic. Primele forme de băuturi distilate aromatizate cu ienupăr provin din Olanda, în secolul al XVII-lea. Acestea erau cunoscute sub numele de „jenever”, un distilat pe bază de cereale aromatizat cu fructe de ienupăr, utilizat inițial ca remediu medicinal. Soldații englezi care au luptat în Războiul de Treizeci de Ani au descoperit băutura în Olanda și au dus-o acasă. De aici a început ascensiunea ginului în cultura britanică.
2. Ginul a fost cândva un „medicament”
În perioada în care jeneverul era popular în Țările de Jos, era considerat o soluție eficientă împotriva durerilor de stomac, gutei sau chiar a problemelor renale. Medicii vremii îl recomandau datorită proprietăților antiseptice ale ienupărului. Când băutura a ajuns în Anglia, și-a păstrat pentru un timp reputația de „tratamente naturiste”, înainte de a deveni un produs consumat frecvent pentru plăcerea gustului.
3. Ginul a dus la o criză socială majoră în Londra
La începutul anilor 1700, ginul devenise extrem de popular printre clasele de jos din Londra. A apărut un fenomen cunoscut sub numele de „Gin Craze”, în care băutura era consumată la scară largă, la prețuri mici, fără control de calitate. Consecințele au fost dramatice: alcoolismul în masă, rata crescută a infracționalității și probleme sociale grave. Autoritățile au intervenit cu legi stricte și taxe mari pentru a tempera fenomenul.
4. De unde vine expresia Gin tonic?
Expresia a apărut într-un context militar și medical, nu ca o invenție a mixologilor moderni. În secolul XIX, soldații britanici aflați în colonii tropicale, în special în India, aveau nevoie să consume chinină pentru a preveni malaria. Problema era gustul amar al acesteia. Ca să-l facă mai ușor de suportat, au început să o combine cu apă carbogazoasă, zahăr și lămâie. Iar pentru un plus de savoare, au adăugat gin. Astfel a apărut băutura cunoscută astăzi sub numele de Gin tonic, care a devenit un simbol al eleganței relaxate.
5. Există mai multe stiluri de gin decât crezi
Majoritatea celor care comandă gin într-un bar nu știu că există diferențe notabile între stiluri. Cele mai cunoscute tipuri includ:
- London Dry – cel mai răspândit, cu note puternice de ienupăr și o aromă curată, uscată
- Old Tom – ușor mai dulce, o variantă mai veche care începe să revină în trend
- Plymouth Gin – produs exclusiv în orașul Plymouth, cu o rețetă distinctă
- New Western – stil modern în care ienupărul nu mai este dominant
Fiecare stil are propriul profil aromatic și se potrivește mai bine în anumite combinații. Așa că, dacă îți place ginul, merită să explorezi variantele disponibile.
6. Există ginuri artizanale cu ingrediente neobișnuite
În ultimii ani, industria ginului a trecut printr-o reinventare spectaculoasă. Distileriile artizanale din întreaga lume au început să experimenteze cu ingrediente locale și plante exotice. Astfel, au apărut ginuri care conțin lavandă, castraveți, trandafiri, mere, ardei iute, busuioc sau chiar alge marine. Nu e vorba doar de gust, ci și de identitatea regională pe care fiecare producător încearcă s-o transmită prin rețeta aleasă.
În plus, mulți producători pun accent pe metoda de infuzare a plantelor – fie prin macerare clasică, fie prin distilare cu vapori, ceea ce influențează semnificativ rezultatul final.
7. Nu se bea doar cu apă tonică
Ginul are reputația de „bază” pentru gin tonic, dar asta nu înseamnă că acolo se opresc combinațiile posibile. Este folosit în zeci de cocktailuri clasice, iar unele dintre ele l-au făcut celebru în întreaga lume:
- Negroni – un amestec de gin, vermut roșu și Campari
- Martini – combinat cu vermut sec, servit clasic sau dirty
- French 75 – gin, suc de lămâie, zahăr și șampanie
- Aviation – gin, lichior de viorele, maraschino și suc de lămâie
În plus, în funcție de stilul de gin ales, poți experimenta și combinații simple, cu sucuri naturale, infuzii sau bitter.
Când privești dincolo de imaginea familiară a unei băuturi servite cu gheață și lime, descoperi un întreg univers construit în jurul ginului. E o băutură cu rădăcini istorice, valențe medicinale și o capacitate de adaptare remarcabilă. Tocmai de aceea a reușit să rămână relevantă, să fie reinventată constant și să inspire producători, barmani și pasionați din toate colțurile lumii.
